Dintr-o etapă cu derby al Manchesterului, redactorii Premier League România au ales 5 partide pentru rezumatul etapei.

Manchester United vs Manchester City 1-2 (Mihai Diaconescu)

Goluri: Ibrahimovic (min.42) – De Bruyne (min. 15, pasator Iheanacho), Iheanacho (min. 36)

În istoria confruntărilor Pep-Mou, spaniolul l-a trântit mereu pe portughez. Celebra “Manita” (5-0 la un Barca-Real, în 2012) a fost administrată de Barcelona revoluționată de Guardiola unei echipe de gherilă pe care Mourinho o construise la Madrid. Sâmbătă, nu s-a lăsat cu manita, dar tot Pep a câștigat meritat, deși egalul pare că ar fi fost mai corect.

Marea diferență între catastrofalul an sub Moyes, care a dat ceasul lui United înapoi cu șapte ani, și inspida perioada van Gaal, în care derby-urile erau câștigate, este că United acum joacă. A jucat și cu City. Pase, idei, pătrunderi. Totul în regulă, în afară de două arii pe care Pep le-a șlefuit perfect la City: consistența la mijloc și finalizarea. United nu finalizează pe cât crează, iar City are un motor inimaginabil de bun la mijloc. Deși, pe hârtie, se arată a 4-2-3-1 sau 4-1-4-1, părerea mea este că Guardiola joacă un 4-3-2-1 foarte greu de înteles din perspectivă pur tactică.

Tripleta Fernandinho-Silva-De Bruyne e identică celei formate Busquets-Xavi-Iniesta: unul mătură și nu trece mijlocul, celălalt leagă totul, ultimul contribuie central pe atac, venind de multe ori nemarcat sau uitat de mijlocașii defensivi. Întreaga echipă contribuie la construcția ofensivă.

La United, improvizația Blind nu va fi niciodată un succes. Deși cifrele inițiale ale lui Blind sunt frumoase, Blind e protejat de doi fundași laterali excelenți și de un Fellaini ultra-defensiv. La primul gol, Blind a fost lăsat cu ochii în soare de De Bruyne, iar la golul doi a uitat complet de ieșirile sincronizate ale unui bloc defensiv ordonat; e vorba de lipsa de reflexe. Mai departe, finalizările sunt încă nessefuite; Zlatan a tras din orice poziție, dar apărătorii din EPL sunt mult mai atenți și mai strânși de adversari decât sunt cei de la Nice, Troyes sau Montpellier. jenându-l la orice pendulare a picioarelor. Suprinzătoare a fost alegerea extremelor pentru Mourinho. Lingard și Mkhytarian au fost complet depășiți de meci. Și asta nu pentru că Sagna sau Kolarov ar fi fost mai buni, ci pentru că unul e revenit în teren dupa prea multa vreme, iar al doilea nu cred ca e ăcut pentru EPL. Armeanul a fost mereu ca o rotiță neconectata la angrenaj: pase înapoi, deposedări dese la el, recuperări zero, pressing nesincronizat cu echipa. La pauza, înlocuirea sa cu Rashford a fost una excelentă.

In concluzie, United a pierdut un meci în fața celei de-a doua cea mai bine reformată echipa din EPL, dupa Chelsea și imediat în fața lui Liverpool. Diavolii nu arată rău, dar au nevoie să-și câstige meciurile ușoare, cele tari nefiind încă de nasul unei echipe care n-a jucat suficient ca să se poată suda. Probabil că în a doua parte a sezonului, United va fi mai eficientă.

Bournemouth vs West Bromwich Albion 1-0 (Robert Rus)

Meciul a început cu ambele formaţii abordând un stil defensiv, pentru că nici Bournemouth și nici West Brom nu se simt confortabil când trebuie să construiască. Prima repriză le-a aparţinut totuşi gazdelor, care au avut două jumătăţi de ocazie pe final, prin King şi Stanislas, de fiecare data Ben Foster fiind la post.

În repriza a doua West Brom a început să atace, având o ocazie imensă prin McAuley în urma unui corner, Artur Boruc reuşind o paradă salvatoare. Jocul a fost destul de echilibrat în continuare, ambele formaţii dându-şi seama că au o ocazie bună de a obţine 3 puncte.

Lovitura decisivă au reuşit-o însă tot gazdele de la Bournemouth, printr-o deviere fină cu călcâiul a atacantului Callum Wilson în min 79, în urmă unei centrări la firul ierbii venită din flancul drept de la Smith. O parte de vină la acest gol a avut-o şi fundaşul stânga a lui West Brom, Galloway, jucătorul împrumutat de la Everton lăsând jucătorul advers să centreze nestingherit.

Un rezultat meritat pentru Bournemouth care a fost echipa mai curajoasă în acest meci. Se anunţă vremuri grele pentru managerul lui WBA, Tony Pulis, care a fost criticat sever de fanii echipei după meci, principalul reproş fiind jocul defensiv, complet nespectaculos practicat de echipă sub comanda lui, iar următoarele jocuri din campionat vor fi probabil decisive pentru viitorul său la West Brom.

West Ham – Watford 2-4 (Claudiu Gheorghe)

Goluri: Antonio – 2 / Ighalo, Deeney, Capoue, Holebas

Pase decisive: Payet – 2 / Capoue, Pereyra, Ighalo

West Ham – Watford, un meci între doua echipe care au început campionatul cu rezultate sub așteptări comparativ cu sezonul precedent și aflate în mare nevoie de puncte care nu s-au dezmințit și au practicat un fotbal spectaculos, cu o desfășurare a rezultatului pe măsură.

Meciul a început într-o nota foarte alerta si si-a păstrat intensitatea pe întreaga durata. In primele 10 minute deja se consumaseră câteva ocazii importante care i-au adus în prim-plan pe Ighalo, jucător decisiv pentru Watford sezonul trecut și pe Payet, revenit după accidentare cu o pasa de gol de maestru pentru Antonio, autorul golului din minutul 5. Magia lui Payet a continuat iar in minutul 33 a oferit încă o bijuterie de pasa care îl face pe Antonio autorul unei duble.

Din acest moment am urmărit alt meci. Watford a revenit spectaculos întorcând de la 2-0 la 2-4 printr-o suita de goluri de generic cu execuții spectaculoase din partea lui Deeney si Capoue. Holebas a închis meciul lăsându-l pe Bilic îngândurat, West Ham acumulând doar 3 puncte in primele 4 etape.

Watford a obținut prima victorie după două înfrângeri si un egal, Mazzarri poate spera la un rezultat pozitiv si in meciul următor pe teren propriu împotriva lui Manchester United.

Liverpool vs Leicester 2-1 (Mihai Rotariu)

Liverpool a avut mai puține erori în defensivă și mai multe realizări în atac. Echipa lui Jurgen Klopp a început sezonul fulminant, dinamitând apărarea lui Arsenal chiar pe Emirates. Drept urmare, Wenger a plecat la shopping de fundași de Deadline Day. Cu toate acestea, maniera în care cormoranii au primit cele 3 goluri la Londra ridică destule suspiciuni cu privire la abilitatea jucătorilor din defensivă de a se plia la sistemul de joc cu pressing avansat.

Temerile s-au adeverit la Burnley, unde LFC a intrat în istorie după ce a pierdut clar un meci în care a avut posesia mingii 80% din timp. A venit apoi meciul cu Tottenham, unde Liverpool a dominat partida chiar pe White Hart Lane. Doar ghinionul a făcut ca meciul să se termine egal. Golul lui Rose a venit iar în urma unei neatenții în apărare (probabil singura), speculată perfect de fundașul englez.

Singura constantă în linia defensivă de 4 a lui Klopp de la începutul campionatului a fost Clyne. Fundașii centrali au fost rotiți în fiecare partidă din motive medicale (Lovren, Klavan, Matip, Leiva). Mai mult, ‘repezeala’ lui Moreno în duelurile unu la unu l-a determinat pe german să îl reprofileze pe Milner fundaș stânga. Și pare că acesta va fi postul său de acum încolo. Oficial, James Milner a evoluat de-a lungul carierei pe toate posturile în afara celui de portar!

Presiunea pentru acest meci a fost una foarte mare, deși scorul nu o arată. În primul rând era primul meci oficial pe Anfield în acest sezon după 3 jocuri consecutive în deplasare. În al doilea rând, era primul meci ‘acasă’ din acest campionat. Pe locul trei aș lăsa faptul că Liverpool întâlnea campioana în exercițiu.

Încă din primele minute am văzut două echipe cu filosofii aproape similare în ceea ce privește jocul fără minge. Leicester presa destul de sus, iar cormoranii încercau să-și pună în practică jocul de pase. Nu a fost nevoie decât de două pentru deschiderea scorului. Mingea a ajuns de la Leiva la Milner, aflat  în banda stângă la mijlocul terenului, iar acesta i-a oferit un assist de excepție lui Firmino care nu l-a iertat pe Schmeichel de la 16m. Un mare merit îl poartă Sturridge la această fază. Prin demarcarea lui falsă l-a determinat pe Morgan să-și părăsească postul iar, Huth a rămas 1 la 1 cu Firmino. Nici o șansă pentru ‘Hodor’ sau pentru portar. Era abia minutul 13 și stadionul voia mai mult. A venit apoi pasa superbă a lui Henderson din minutul 31 pentru Sturridge, care scapă singur în partea dreaptă și oferă la rându-i un assist pentru Mane. 2-0. Schmeichel e debusolat, Anfield e în sărbătoare, lumea cântă, Klopp țopăie pe margine.

Peste alte 7 minute, Leiva aduce aminte de celebrul fundaș al vulpilor Frank Sinclair. Face o preluare comică în marginea careului și, presat de Okazaki, îi oferă o pasă în fața porții goale lui Vardy. Să fi fost oare varianta cornerului o opțiune mai la îndemână? Cred cu tărie că da. 2-1 și până la pauză Liverpool tremură la bara lui Huth, după o ieșire neinspirată a lui Mignolet.

A doua repriză a fost în întregime la discreția gazdelor. Sturridge poate majora avantajul în minutul 56 dar salvează Schmeichel din postură de 1 la 1. Mingea revine foarte repede în careul vulpilor, iar Wijnaldum îi servește perfect pe Lallana, care plasează mingea în vinclu de la 14m: 3-1. Meciul pare decis, dar imediat Leicester are o tresărire de orgoliu și Mignolet este nevoit să salveze unu la unu cu Vardy după o combinație cu Mahrez. A fost singura sclipire a oaspeților în cea de-a doua repriză.

Liverpool pasează superb, iar oaspeții par resemnați. Henderson ratează și el singur la 8 m de poartă. La fel procedează și Mane câteva minute mai târziu, singur cu portarul. Minutul 89 aduce și ultimul gol a cormoranilor, tot după o pasă inspirată a lui Henderson pentru Mane, care îl driblează portarul pe drum și îi oferă al doilea gol lui Firmino, aflat în poziție ideală în fața porții.

Au trecut deja 4 etape și Leicester are o evoluție în nota așteptărilor. Din postura de campioni ai Angliei era lesne de anticipat că le va fi greu să mențină aceeași intentistate în joc cu un lot mult mai slab valoric decât pretendentele la Top 4. Analizând programul primelor patru etape, am putea spune că vulpile sunt datoare cu 3 puncte, după eșecul total neașteptat din prima etapă. Restul rezultatelor nu au venit chiar ca o surpriză.

Au pierdut din mult din dinamica pe faza defensivă, după plecarea lui Kante la Chelsea. Împotriva cormoranilor au aliniat echipa standard din sezonul trecut, cu Amartey în locul lui Kante. Dar ce diferență!

De asemenea, lipsit de partenerul din sezonul trecut, Drinkwater  nu mai funcționează la parametrii doriți. Nu mai este la fel de agresiv și îi lipsește dinamismul pe faza de atac. Mijlocașii centrali a lui Leicester nu cooperează ca sezonul trecut, ceea ce îi face mult mai vulnerabili, iar Liverpool a profitat din plin de acest lucru prin ruperile de ritm ale lui Lallana, Firmino, Mane și Sturridge.

În ceea ce privește defensiva, este o curiozitate cum Leicester a reușit sezonul trecut să câștige titlul cu doi fundași așa de imobili precum Huth și Morgan. Fără suportul lui Kante din fața apărarii, cei doi sunt din ce în ce mai expuși, iar Huth începe să arate ca un baschetbalist teleportat pe terenul de fotbal. Este de-a dreptul hilar.

Leicester s-a întărit destul de bine în vară, cu jucători extrem de promițători, dar au pierdut totodată din acel factor ‘surpriză’. Mahrez pare invizibil în bandă, iar Vardy nu mai beneficiază de aceleași spații.  Să nu uităm de faptul că nu au jucat momentan în Champions League. Miercuri, vulpile se vor deplasa la Brugge și va începe pentru ei o perioadă grea, cu meciuri tari din 3 în 3 zile.  Este timpul să vedem noile achiziții la treabă!

Celelalte meciuri jucate în etapa a patra au fost:

Arsenal vs Southampton 2-1. Goluri:  Koscielny (min. 29, pasator), Cazorla (min. 90+4, din penalty scos de ) – Cech (min. 18, autogol)

Sunderland vs Everton 0-3

Swansea vs Chelsea 2-2

Burnley vs Hull 1-1

Middlesbrough vs Crystal Palace 1-2

Stoke vs Tottenham 0-4

Comments

comments