A fost meciul in care John Stones s-a intors pentru prima data pe Goodison dupa transferul din vara la cetateni, in timp ce la Everton au debutat Morgan Schneiderlin (transferat in aceasta luna de la Man Utd) si Ademola Lookman ( 19 ani, cumparat tot dupa Anul Nou, insa de la Charlton) . Un meci in care Everton a avut 4 suturi in total (pe sau spre poarta) vs. 10 ale lui City. Desi a avut posesia – Pep’s landmark – City a capotat lamentabil pe Goodison.

Meciul a inceput cu City la carma, controland meciul, dominand si avand cateva situatii bune de a inscrie : intai Sterling, aflat la capatul unei centrari pe jos a lui Kevin de Bruyne, e faultat clar in careu de Robles, insa arbitrul Mark Clattenburg a lasat jocul sa continue. Cateva minute mai tarziu, Aguero e oprit prin fault din drumul spre poarta de tanarul Holgate, de asta data, insa, la marginea careului de 16. Sterling mai are inca o sansa, la capatul unei pase marca Kevin de Bruyne, insa voleul sau e slab.  Acelasi Kevin de Bruyne il pune in situatie de 1:1 cu portarul si pe Silva, insa mijlocasul spaniol e departe de agilitatea de alta data. Pe fondul acestor ocazii ale lui City, Everton inscrie la o greseala de constructie a lui Clichy, care isi pune apararea pe picior gresit cu o pasa la adversar. La doar 18 ani, Tom Davies pare ca joaca de o viata la caramele. El intercepteaza pasa gresita a francezului, il deschide inspirat pe Mirallas care intoarce la Lukaku, iar acesta il prinde pe contre-pied pe Bravo – simplu si direct. Pana la finalul reprizei City mai are cateva ocazii : prima, prin Aguero care rateaza intalnirea cu o centrare in careu, apoi Sterling suteaza aproape de vinclu, pentru ca in final Davies sa scoata de pe linia portii mingea trimisa cu capul de Sagna peste Robles.

Repriza a doua incepe practic de la 2-0 pentru Everton. Un sir de greseli personale (Yaya Toure si Stones) il pune pe Mirallas in pozitie de gol – perfect deschis de Barkley – iar belgianul nu iarta. La 2-0, Pep scoate un mijlocas (Zabaleta – da, a jucat mijlocas central dupa modelul Lahm) si il introduce pe Iheanacho, dar City cade. Cu 10 minute inainte de final, Davies recupereaza o minge de la Yaya Toure, pleaca intr-o cursa nebuna spre careul lui Bravo, ii ridiculizeaza pe Toure si Clichy ( i.e. ii trimite dupa tigari cu o fenta din calcai), apoi face un un-doi cu Barkley si il lobeaza magnific pe Bravo! Si pentru ca meniul sa fie complet, in prelungiri, la o noua greseala a lui Stones – degajare in Coleman – mingea ricoseaza la Ademola Lookman care trimite perfect printre picioarele nefericitului Bravo. The stuff dreams are made of pentru tanarul debutant!

In concluzie, Everton a castigat un meci in care a acceptat dominarea, a asteptat greseala adeversarului si a inscris la prima sansa (si de fiecare data cand a sutat spre poarta). De partea cealalta, Pep mai are de munca pana cand City va canta pe partitura sa a fotbalului total : echipa joaca decent, controleaza meciurile pana cand apar greselile de la constructie ; in momentul respectiv lucrurile se taie. Practic City trebuie sa ajunga la performanta de a face posesia ucigatoare (1) si de a face acel pressing agresiv in 7 secunde pentru a recupera sau pentru a opri orice sansa de contra atac a adversarului in momentul in care pierde mingea (2) – asta e reteta filosofiei lui Pep. Deocamdata doar primul punct e realizat. Pana cand echipa va realiza si punctul 2, apararea subreda va fi expusa. Dar intai, Pep trebuie sa reconstruiasca increderea jucatorilor sai – etapa viitoare primesc vizita celor de la Tottenham, aflati in mare forma – iar daca vor sa raman remotely in cursa pentru titlul, victoria e obligatorie. Dincolo, Everton da piept cu Crystal Pallace in deplasare – ca orice meci impotriva lui Big Sam, nici acesta nu va fi usor.

Inchei rezumatul prin a mentiona ca singura nota de rosu de pe Goodison a fost data de Bradley Lowery, in tricoul lui Sunderland, copilul care demonstreaza ca batalia impotriva cancerului nu tine cont de culori sau apartenenta nici pe Merseyside.

 

 

 

Comments

comments