Southampton – Chelsea (Mihai Rotariu)

Southampton (4-4-2-diamond): Foster – Martina, Fonte, Van Dijk, Bertrand (McQueen ’78) – Davis, Romeu, Clasie (Boufal ’61), Tadic (Hojberg ’78) – Austin, Redmond

Chelsea (3-4-3): Courtois – Azpilicueta, Luiz, Cahill – Moses (Ivanovic ’87), Matic, Kante, Alonso – Pedro (Willian ’78), Costa (Batshuayi ’89), Hazard

Echipa lui Conte a demonstrat în ultimele 2 meciuri (vs. United & vs. Southampton) că reprezintă o serioasă candidată la titlu. După un început bun, pentru londonezi a urmat o perioadă oscilantă, cu înfrîngeri consecutive cu Liverpool și Arsenal. Cu toate acestea, Conte a schimbat tactica din mers și londonezii au reușit 4 victorii la rînd, fără să primească gol.

Southampton, am spus și etapa trecută, rămâne o poveste de succes în Premier League, atât fotbalistic, cât și financiar. Claude Puel a reușit să mențină pretențiile la un loc de cupele europene vii, iar echipa joacă un fotbal pozitiv, ofensiv de multe ori.

Prima repriză a fost o lecție de joc în stil italian din partea lui Conte. Uitându-ne pe cifre vedem o posesie consistentă pentru Southampton, care a atacat constant poarta lui Courtois, dar fără a avea ocazii mari de a înscrie. De partea cealaltă, Chelsea a așteptat răbdătoare contraatacul, pentru a pune în valoare viteza și agilitatea lui Hazard.

Din nefericire pentru gazde, planul antrenorului italian a dat roade destul de devreme, Hazard înscriind din unghi printre picioarele lui Foster în minutul 6, după o pasă venită de la Moses.

Deși Southampton a încercat din răsputeri să aducă egalarea în prima parte, mutând jocul spre poarta lui Courtois, tot Chelsea a avut ocaziile mai mari, prin Hazard și Costa. În cele din urmă, la pauză s-a intrat tot cu 1-0.

Partea a doua a semănat perfect cu prima. La 10 minute după start, Hazard îl lansează pe Costa din marginea careului, iar spaniolo-brazilianul trimite nemarcat un ‘curl shot’ superb, care aterizează în plasa laterală din dreapta. Costa arată extraordinar în acest sezon și se situează în fruntea glasamentului golgheterilor, cu 8 reușite, adăugând și 2 pase de gol.

Meciul pare terminat. Southampton riscă și mai mult, dar face mai des greșeli în atac, iar Chelsea este nemiloasă pe contraatac. Având un moral ridicat, jucătorii de atac ai londonezilor se găsesc perfect de fiecare dată când pleacă spre poarta lui Foster.

Deși au mai existat niște ocazii mari de gol pentru Chelsea, iar lui Austin i-a fost anulat un gol după un ofsaid la limită, meciul se termină 0-2. Conte are motive reale să fie mulțumit, după victorii succesive fără a  primi gol, acasă cu United și în această deplasare grea de la Southampton.

Treptat, sistemul cu 3 fundași, care se transformă pe faza defensivă într-o linie de 4 sau 5, merge perfect în acest moment. Winger-ii Moses și Alonso par să fie cheia acestui sistem, iar evoluțiile lor sunt îndelung apreciate de către specialiști. Costa arată foarte determinat, ca în sezonul în care a luat titlu, iar Hazard a redevenit jucătorul de acum două sezoane, care panica fundașii de fiecare dată când avea mingea la picior.

Sunderland – Arsenal 1-4 (Alex Carnaru)

Sunderland (4-5-1) Pickford – Jones, Kone, O’Shea (Djilobodji 69), Van Aanholt – Watmore (Gooch 89), Rodwell, Ndong, Pienaar (Januzaj 78), Khazri – Defoe,

Arsenal: Cech – Bellerin, Mustafi, Koscielny, Gibbs – Coquelin (Maitland-Niles 89), Elneny – Oxlade-Chamberlain (Ramsey 78), Ozil, Iwobi (Giroud 69) – Alexis.

Goluri: Alexis (19, 78), Giroud (71, 76)

Arsenal avea înaintea acestui meci 13 jocuri fără înfrângere în toate competițiile. De partea cealaltă, Defoe marcase doar o dată în cele 21 de meciuri disputate împotriva tunarilor.

Oaspeții au început meciul în ofensivă iar Alexis a coborât deseori pentru a primi mingea și contribuie la contrucție cu pase filtrante. Tot el marchează primul gol, în minutul 19, după o centrare bună a lui Oxlade-Chamberlain, pe care o reia cu capul în plasă. La faza golului, Alexis era singurul jucător al tunarilor în careul advers, înconjurat de 4 fundași care nu au reușit să-l blocheze.

Prima repriză se încheie 0-1 pentru Arsenal care mai are șanse de gol, în special prin Ozil care apare mai des la finalizare însă ratează singur cu portarul.

Repriza a doua începe cu Sunderland mai ofensivă. Arsenal încearcă să reia controlul meciului însă Alexis nu reușește să obțină penalty, deși este clar tras de tricou de către Kone. La faza imediat următoare, Cech îl faultează pe Watmore în careu iar Defoe înscrie al doilea său gol contra tunarilor și al cincilea al sezonului. Tot Defoe a ratat un singur penalty din ultimele 5 executate.

Era minutul 65, Arsenal ratase numeroase șanse de gol și părea că meciul le scapă de sub control. Wenger însă nu se pierde cu firea și e conștient de așii pe care îi are în mânecă. Astfel, Iwobi e schimbat cu Giroud, care marchează cu primele sale două atingeri ale balonului, în minutele 71 și 76.

Tunarii încep să facă spectacol pe teren și la nici două minute de la al treilea gol, Alexis închide tabela la 1-4, în urma unui atac prelungit, după ce Gibbs trimite violent în bară.

Arsene se declară mulțumit de mentalitatea jucătorilor săi, care nu s-au pierdut cu firea după ce fuseseră egalați. Pe de altă parte Moyes e mulțumit de jocul echipei sale din prima jumătate, însă recunoaște superioritatea adversarului și a jucătorilor de pe banca adversă.

Everton – West Ham United 2-0 (Florin Ban)

Everton (4-3-3):  Joel Robles – B. Oviedo, A. Williams, Ramiro Funes Mori, S. Coleman – G. Barry, I. Gueye, R. Barkley (Lennon ’87) – Y. Bolasie (Jagielka ’83), R. Lukaku, K. Mirallas (Cleverley ’72)
West Ham United (3-4-2-1): Adrian –  A. Ogbonna, Kouyate, W. Reid – A. Cresswell, Pedro Obiang (A.Ayew ’60), M. Noble, E. Fernandes (Zaza ’71)- D. Payet, M. Lanzini (Feghouli ’78) – M. Antonio.

Goluri: Lukaku (’50), Barkley (’78)

Primele 25 de minute ale meciului Everton – West Ham United au fost echilibrate, dar apoi gazdele au pus mai multă presiune și au avut mai multe ocazii de a marca. A fost scor alb la pauză, cu puține faze notabile.

Ca de obicei, Lukaku și-a facut din nou datoria exemplar, aducând echipa gazdă în avantaj imediat după pauză. Belgianul încrie precis în minutul 55, după o pasă venită de la Bolasie. În minutul 78 Barkley dublează avantajul, fiind servit de același Lukaku.

Everton a castigat cu 2-0, dar după cum s-a jucat și după ocaziile avute de ambele părți, scorul putea să fie lejer 4-2 pentru gazde.  După un început timid de sezon, Lukaku a redevenit treptat atacantul de clasă în care își pun speranțele toți fanii. Când acest fotbalist are încredere, este de neoprit. Am văzut asta și în sezonul precedent. În plus, îl păstrez în atac în echipa de FPL, alături de Costa. Ambii fac minuni pentru punctaj!
West Ham a pierdut puncte importante în această etapă, dar păstrează speranțe mai departe. Vine imediat meciul contra celor de la Stoke, iar D. Payet și colegii lui se pot revanșa chiar în fața propriilor suporteri. De văzut însă dacă Stoke nu își va continua seria pozitivă de până acum. Va fi un meci extrem de interesant pe London Stadium, acolo unde ciocănarii nu s-au simțit mereu confortabil.

Un lucru îmbucurător a fost faptul că  suporterii lui West Ham nu au mai sărit la bătaie, la fel cum s-a întâmplat la întâlnirea cu Chelsea. Desigur, nu a fost un derby londonez ca spiritele să se încingă mai tare decât era cazul. Adversarii glumeau pe această temă, întrebându-se ironic ce vor face ciocănarii la înfrângere, dacă în urma unei victorii au reacționat așa violent.

Watford – Hull (Mihai Rotariu)

Watford (3-5-2): Gomes – Prodl (Kabasele ’87), Kaboul (Janmaat ’72), Britos – Amarabat (Zuniga ’85), Pereyra, Behrami, Capoue, Holebas – Ighalo, Deeney

Hull (3-5-2): Marshall – Davies, Dawson, Maguire – Clucas, Mason, Livermore, Henriksen (Bowen ’90), Elmohamady – Keane (Meyler ’78), Hernandez

Goluri: Dawson (autogol-’82)

Meciul de pe Vicarage Road a pus față în față două echipe cu evoluții diametral opuse. Hull pornise ca o nouă poveste boemă de Premier League, închizând gura crticilor care o vedeau  cea dintâi candidată la retrogradare. Fără transferuri și fără antrenor desemnat oficial, tigrii au adunat 7 puncte în primele 3 etape. Din nefericire pentru ei, cu aceste puncte au rămas, urmând 6 înfrângeri consecutive, până la ora meciului.

De partea cealaltă, Watford a început sezonul deloc convingător. După un egal la debut, pierd 3 partide consecutive, dintre care una pe teren propriu în EFL Cup cu Gillingham. Noul antrenor Mazzari a adus cu el o altă filosofie de joc, bazată pe mobilitatea sistemului cu 3 fundași, iar relațiile de joc necesitau timp pentru a se suda corespunzător. Revirimentul nu s-a lăsat pre mult așteptat și au venit 2 victorii entuziasmante, pe terenul lui West Ham și acasă cu United.

Luând în considerare forma de moment, gazdele erau clar favorite, lucru confirmat și de statistica finală a meciului: 23 de ocazii de gol, fașă de 8 ale tigrilor. Cu toate acestea, din 23 de încercări nici una dintre acestea nu a nimerit spațiul porții!

Mike Phelan a adoptat tot o așezare cu 3 fundași, deși pe parcursul meciului tigrii s-au grupat mai mult în 5-3-2, având mereu 10 oameni în fața mingii. Golul izbăvirii pentru gazde a venit în minutul 82 după ce Dawson își trimite în proprie poartă, astfel că Hull invocă în final ghinionul pentru eșecul lor de a stopa seria de înfrângeri.

Totuși, la cum a arătat jocul, ghinionul îl putea invoca Mazzari, dacă meciul se termina defavorabil lor. Hull s-a apărat, dar nu a presat deloc în terenul advers, iar Watford a avut răbdare la construcție. Atunci când recuperezi mingea, dar nu ai soluții în față pentru contraatac, te expui și mai mult. Ei bine, asta s-a întâmplat cu Hull sâmbătă seara. A încercat mult să nu piardă, dar tactica s-a întors împotriva lor.

Încă nu înțeleg de ce Phelan a schimbat așezarea în teren, deoarece nu are deloc jucători capabili să joace în 3-5-2. Fundașii sunt puternici, dar imobili, iar ‘aripile’, care ar trebui să facă ambele faze ale jocului sunt jucători mai mult de Championship decât de Premier. Aici s-a pierdut și lupta, Amarabat hărțuind-ul tot meciul pe Clucas, care arată clar că nu se simte confortabil în noua poziție.

Watford continuă aventura în prima parte a clasamentului, situându-se pe 7, la același număr de puncte cu United, dar golaveraj mai bun. Hull se înscrie în trio-ul destinat retrogradării și nu arată deloc semne de revenire.

Stoke – Swansea (Mihai Rotariu)

Stoke (4-2-3-1): Grant – Bardsley, Shawcross, Martins Indi, Pieters – Whelan, Adam – Shaqiri (Sobhi ’26), Allen, Arnautovic (Crouch ’87)- Bony (Walters ’79)

Swansea (4-2-3-1): Fabianksi – Taylor, Mawson, van der Hoorn, Naughton (Rangel ’41) – Ki (Cork ’87), Fer -Barrow (Baston ’62), Sigurdsson, Routledge -Llorente

Goluri: Bony (‘3, ’73), Mawson (autogol)/Routledge (‘8)

Stoke pare să-și fi găsit în sfârșit forma, iar Swansea, deși practică un joc pozitiv sub noul antrenor Bradley, se înfundă mai tare în subsolul clasamentului. După un început de sezon de coșmar, trupa lui Mark Hughes pare să fi depășit complet blocajul din startul sezonului.

Joe Allen pare să fie cheia unui joc eficient. Folosit în linia de 3 din spatele vârfului Bony, galezul are un joc de anticipație fantastic. Ca suporter al lui Liverpool, nu pot să nu subliniez poziționarea în teren și timpul de reacție pe care Allen le-a moștenit sub comanda germanului. Pe Anfield era rezervă și de multe ori intra cu evoluții pozitive, dar la Stoke a devenit o piesă vitală, lucru subliniat și de Hughes într-un interviu. Iar cifrele sale din ultimele meciuri o confirmă pe deplin (4 goluri și 2 pase de gol).

Meciul a început fulminant, după o lovitură de colț respinsă greșit de apărarea lui Swansea, Allen urmărește excelent mingea și îi trimite o pasă ideală pentru Bony, care reia nestingherit în plasă  din 3m. Nici nu s-au așezat bine echipele în teren și avem deschidere de scor.

Swansea a revenit imediat în joc. În urma unei aruncări de la margine care nu anunța absolut nimic, Siggurdsson fentează din corp doi jucători la marginea careului și trimite mingea “la bătaie” pentru micuțul Routledge. Suprinzător, micuțul winger a lui Swansea câștigă duelul aerian și egalează. Minutul 8 și este deja 1-1.

Egalarea parcă a turbat echipa gazdă, care a scos la iveală toate armele împotriva lui Swansea. Combinații din pase scurte, mingi lungi către Bony, incursiuni individuale în bandă. Golul nu vine nicicum, gazdele lovind de 2 ori bara prin Adam și Arnautovici și termină repriza cu 10 ocazii de gol. Swansea nu s-a lăsat mai prejos și a încercat pe contraatac.

Lebedele au forțat în repriza a doua și, în ciuda înfrângerii din final, au avut cifre mai bune atât la posesie, acuratețea paselor. cât și șuturi pe spațiul porții. Parcă pe undeva le lipsește încrederea pe ultimii 20 de metri. Să ne amintim că la fel s-a întâmplat și în cazul lui Stoke inițial. Preconizez că după câteva etape și Swansea va reuși treptat să obțină rezultate pozitive în aceeași manieră cu care le obține Stoke acum.

În repriza a doua pe Swansea i-a trădat apărarea. În minutul 55 a fost o succesiune de erori, placând de la mijlocul terenului, unde au pierdut mingea foarte ușor, trecând pe la poziționarea greșită a fundașului dreapta și culminând cu autogolul lui Mawson. 2-1 pentru Stoke care își fac meciul ușor.

Swansea a revenit cu o atitudine pozitivă și a reușit să trimită până în final alte 3 șuturi pe spațiul porții, înregistrând în total 6 ocazii în rtepriza a doua. Dar Stoke i-a pedepsit din nou pe contraatac, printr-o combinație de efect între Arnautovic, Allen și Bony. Ivorianul face dubla pe tabelă, iar Allen dubla la assist-uri. MAwson este depășit total de joc, dar este încă tânăr și are timp destul de a acumula experiență.

Gazdele obțin a treia victorie consecutivă și urcă pe 12, iar Swansea rămâne pe penultimul loc. Urmează meciuri grele, acasă cu două echipe “în foame” de puncte – Man. United și Palace, iar în deplasare cu Everton și Spurs. De văzut pe cine va reuși să încurce.

 

 

 

Comments

comments