Etapa a zecea din Premier League a fost una rezervată golurilor. Patru a dat și Arsenal la Sunderland, dar și City la West Brom sau Liverpool la Palace. Ne așteaptă o luptă la titlu încinsă, cu adevărat spectaculoasă din punct de vedere fotbalistic. De partea celalaltă au fost suprize neplăcute pentru fanii lui Spurs, a căror echipă parcă a uitat să câștige și în special a celor de la United, care a remizat alb pe propriul teren cu Burnley.

West Bromwich Albion – Manchester City 0-4 (Alex Carnaru)

WBA (4-1-4-1): Foster – Dawson, McAuley, Olsson (Leko ’51), Nyom – Evans – Chadli (Robson-Kanu ’87), Fletcher (Morrison ’51), Brunt, Mclean – Rondon
Man. City (3-2-4-1): Bravo – Otamendi, Stones, Kolarov – Fernando, Fernandinho – Sterling (Navas ’77), Gundogan, Silva (Aleix Garcia ’83), Nolito (De Bruyne ’68) – Aguero
Goluri: Aguero (’19, ’28), Gundogan (’79, ’90)
Înaintea acestui meci, WBA pierduse 9 meciuri cu City, în care luase 24 de goluri.  Pe de altă parte, echipa din Manchester nu a luat gol în 8 din ultimele 13 meciuri cu WBA, iar în ultimele 4 luase unul singur.
În altă ordine de idei, City nu mai câștigase de 6 meciuri cu Pep be bancă, iar Aguero era la 6 meciuri fără gol înscris, motiv pentru care o anumită parte a presei a folosit cuvântul “criză” destul de des, înaintea acestui meci.
Cu toate acestea, jocul începe conform așteptărilor, în jumătatea lui West Brom. Sterling e activ și crează multe acțiuni, însă este egoist și șutează în majoritatea situațiilor, în loc să paseze – să fie oare un semn al încrederii lui Pep?
Primul eveniment notabil al meciului apare în minutul 15, atunci când Nolito este faultat de Dawson. Imediat după fault, Nolito și-a arătat caracterul latin și l-a împins pe Dawson, primind astfel cartonaș galben. Patru minute mai târziu, scorul este deschis de Aguero, care preia o pasă filtrantă de la Gundogan și înscrie din careu.
În minutul 28, același Aguero face 0-2 după ce își construiește singur faza. Defensiva lui West Brom bâlbâie o minge la marginea careului, Aguero insistă și șutează în vinclu pentru 2-0, iar “criza” lui Pep pare să se fi încheiat.
Pulis a arătat în acest sezon că echipa lui poate ieși în evidență și în ofensivă, iar West Brom ratează câteva ocazii foarte bune, în special prin Rondon, după o perioadă de joc mai echilibrat. A fost singura șansă lui WBA de a reveni în meci, pentru că jocul a fost apoi controlat de City.
În minutul 79 Gundogan este găsit în careu de o pasă inteligentă a lui Aguero, care a construit din nou singur faza, însă a pasat în loc să șuteze. Fostul jucător al lui Dormund înscrie astfel pentru 0-3.
Același Gundogan închide tabela în minutul 90, din pasa lui De Bruyne și ajunge la 2 goluri și o pasă de gol, la fel ca Aguero în acest meci. Guardiola s-a declarat surprins de reacția lui West Brom, care a încercat în repetate rânduri să înscrie chiar și la 0-3.
Altfel, performanța lui Aguero e mai interesantă decât cele 2 goluri și pasa de gol pentru Gundogan. De-a lungul meciului Kun a făcut o risipă foarte mare de efort, a coborât mult pentru mingi și a fost implicat în construcție de multe ori. Dacă cele două goluri și pasa de gol sunt standard pentru Aguero, faptul că a alergat 10 km, față de 7.8 în meciul de anul trecut, ne spune că Pep vrea și mai mult de la “singurul jucător world-class din EPL” (după spusele lui Alan Shearer).

Middlesbrough – Bournemouth 2-0 (Alex Carnaru)

Middlesbrough (4-2-3-1): Valdes – Barragan, Gibson, Chambers, Friend – Clayton, Forshaw – Traore (Fischer ’90), Ramirez (Leadbitter ’62), Downing – Negredo (Rhodes ’85)
Bournemouth (4-2-3-1): Boruc – Smith, Francis, Cook, Daniels – Surman, Arter (Gosling ’73) – Wilshere, Ibe (Fraser ’60), King – Wilson (Afobe ’58)
Goluri: Gaston Ramirez (’39), Stewart Downing (’56)
Campionatul 2016 – 2017 este primul în care cele două echipe se înfruntă în Premier League, iar așteptările au fost mari de ambele părți. Bournemouth a avut un debut mai dificil, cu meciuri tari, dar și performanțe bune împotriva echipelor din vârful clasamentului. Înaintea acestui meci, singurele înfrângeri erau împotriva lui Man United, Man City și West Ham (ultimul pierdut la limită în deplasare).
De cealaltă parte, Middlesbrough a pornit cu un lot interesant și multă ambiție. În ciuda senzației că nu sunt la înălțimea așteptărilor, singurele rezultate cu adevărat negative sunt înfrângerile administrate pe teren propriu de Watford și Palace. Boro a scos de altfel puncte importante la WBA, West Ham și Arsenal.
Meciul începe cu Bournemouth mai activă în atac prin Wilshere, care deschide bine jocul. Oaspeții au astfel câteva șanse de gol și meciul se deschide devreme. Boro dă replica prin Friend, care ratează de puțin vinclul stâng al porții lui Boruc.
În minutul 39, Bournemouth execută slab un corner de pe partea dreaptă, iar mingea ajunge la Gaston Ramirez, aflat în preajma careului. De acolo, jucătorul lui Boro sprintează până în careul advers, depășind pe drum un adversar, driblând alți doi și înscriind simplu pe lângă Boruc.
După pauză, oaspeții încearcă să revină în meci însă nu reușesc să fructifice (12 șuturi, 10 pe lângă). Boro de cealaltă parte preia inițiativa și e mai pragmatică. Astfel, în minutul 56, Adama Traore îi centrează în careu lui Negredo, care recentrează cu capul pentru Downing. Acesta înscrie astfel primul său gol din mai 2015 (împotriva lui Everton) și închide tabela la 2-0 pentru gazde.

Manchester United vs Burnley 0-0 (Vlad Bogos)

Manchester United (4-2-3-1): De Gea – Darmian, Rojo, Blind, Shaw – Pogba, Herrera – Lingard (73′ Fellaini), Mata (73′ Rooney), Rashford (82′ Depay) – Ibrahimovic.
Burnley (4-4-2): Heaton (c) – Lowton, Keane, Mee, Ward (44′ Flanagan) – Gudmundsson (85′ Boyd), Marney, Hendrick, Arfield – Vokes, Gray (60′ Barnes).
Manchester United a intrat în acest meci, de la care fanii așteptau un scor fluviu, fără niciun fundaș central de meserie. Cu Bailly indisponibil două luni și Smalling încă lovit (e așteptat să revină etapa următoare), Rojo și Blind au ocupat centrul apărării. Darmian a intrat pe dreapta în locul lui Valencia, care are un braț fracturat. Formula complet nouă a apărării lui United n-a fost însă o problemă pentru că Burnley a tras o singură dată pe spațiul porții.
Așezarea lui United a fost mai degrabă un 4-2-4, cu Pogba și Herrera combinând bine în centru și servindu-i pe Mata, Lingard, Rashford și Ibrahimovic cu mingi menite să-l bombardeze pe portarul lui Burnley. Chiar un bombardament a și fost pentru că diavolii au șutat de 38 de ori spre poarta, 11 dintre încercări intrând în contul de parade ale lui Heaton.
Pogba a făcut un meci bun, dar încă nu e clar dacă locul său, pe termen lung, e în spatele vârfului sau lângă Herrera, mult mai jos. Ca mai tot jocul diavolilor, Pogba e încă în curs de apariție. Ibrahimovic e fără gol la al șaselea meci consecutiv în campionat, iar United alunecă pe 8, depășită de Watford la golaveraj. N-au mai câștigat în Premier League din 24 Septembrie.
Suporterii oricărui alt club din Premier League spun că aici este locul diavolilor, dar atitudinea ignorantă e de înțeles când din 23 de sezoane de la rebranding-ul primei divizii engleze, United a câștigat 12. Momentan, crizei nu i se zărește finalul, dar nici problema nu e clară, deci probabil că va dura dincolo de Mourinho.

Tottenham vs Leicester 1-1 (Claudiu Gheorghe)

Tottenham (4-2-3-1): Lloris – Walker, Vertonghen, Dier, Rose – Wanyama (87’ Winks), Dembélé – Heung-Min Son, Dele Alli (83’ N’Koudou), Eriksen – Janssen

Leicester (4-2-3-1): Schmeichel – Fuchs, Huth, Morgan, Simpson – A. King, Drinkwater – Mahrez (72’ Albrighton), Musa (68’ Schlupp), Okazaki (78’ Ulloa) – Vardy

Goluri: Janssen (44′- penalty) – Musa (48’ – pasator Vardy)

Înaintea acestei etape Tottenham se găsea cu un punct în urma trioului format din Manchester City – Arsenal – Liverpool şi la egalitate cu Chelsea, iar Leicester naviga în ape neutre pe un loc 12, la distanţă considerabilă de locurile ce califică în cupele europene. Mai mult, Leicester nu reuşise să strângă niciun punct din cele patru deplasări ale acestui început de campionat, cu înfrângeri catogorice în faţa ‘greilor’ Liverpool, Man United şi Chelsea.

Fără Kane şi Alderweireld accidentaţi, cu Lamela având un discomfort fizic şi Sissoko suspendat, Spurs demarează meciul cu un pressing avansat şi încercări de finalizare din zona centrală, autorii principali fiind Eriksen şi Dele Alli. De cealaltă parte, Leicester, fără Slimani, uşor accidentat, dă replica prin contra-atacuri rapide susţinute de Mahrez şi Okazaki.

Prima ocazie importantă se înregistrează în minutul 40 când la o pătrundere a lui Walker pe partea dreapta urmată de o centrare pe jos în marginea careului, Alli expediază mingea în bară transversală.
Presiunea la poarta oaspeţilor dă roade în finalul primei reprize când în urma unei faze confuze în careu Huth îl faultează pe Janssen, acesta din urmă transformând şi penalty-ul acordat (min. 44) şi bifând astfel primul său gol în Premier League.

Leicester revine în meci imediat după începutul celei de-a doua reprize, Vardy profitând de o greşeală în defensiva londoneză şi oferind o centrare în faţa porţii, balonul fiind reluat în gol de Musa (min. 48).
Janssen s-a apropiat de gol în alte două rânduri în repriza secundă, prima dată în urma unei lovituri libere din preajma careului iar a doua oară în urma unui efort personal încheiat cu un şut care a trimis balonul la distanţă mică de bara porţii.

Transversala porţii apărate de Schmeichel este zguduită din nou după o lovitură cu capul a lui Vertonghen (min. 87).

Meciul se încheie nedecis, ambele echipe concentrându-se acum pe meciurile de miercuri din Liga Campionilor când Spurs va juca pe teren propriu împotriva nemţilor din Leverkusen, iar Leicester în deplasarea din Copenhaga.

În clasamentul Premier League, Tottenham coboară un loc ajungând pe 5 şi la 3 puncte distanţă de cei trei lideri, în timp ce Leicester urcă pe locul 11, cu 12 puncte acumulate până în prezent.

Crystal Palace – Liverpool 2-4 (Mihai Rotariu)

Crystal Palace (4-2-3-1): Mandanda – Kelly, Dann, Tomkins, Ward – McArthur (F.Campbell ’86), Ledley (Puncheon ’74)- Zaha, Cabaye, Lee (Townsend ’66) – Benteke

Liverpool (4-3-3): Karius – Clyne, Matip, Lovren, Moreno – Lallana (Wijnaldum ’76), Henderson, Can – Coutinho (Origi ’89), Firmino, Mane (Klavan ’92)

Goluri: McArthur (’18, ’33)/E.Can (’16), D.Lovren (’21), Matip (’44), Firmino (’71)

Mereu când Liverpool o întâlnește pe Palace am impresia că suporterii cormoranilor au un flashback cu acel “Crystanbul” din 2014, meciul care anula efectiv orice șansă ca titlul să ajungă pe Anfield. Atunci, o echipă explozivă (condusă magistral în atac de Suarez) pătrundea prin apărarea adversarilor precum cuțitul prin unt. Cormoranii abia pierduseră cu Chelsea acasă (deși aveau varianta unui egal ‘safe’) și erau temători că City le poate lua campionatul la golaveraj. Astfel, la 3-0 în deplasare ei încercau să refacă acel deficit de goluri, cu o echipă total incomodă. Ei bine, în loc de 0-4 sau 0-5 s-a terminat 3-3, fundașii lui Liverpool fiind mereu prinși mult prea avansați de contraatacurile lui Palace.

Între timp s-au schimbat multe lucruri la ambele formații. La Liverpool a venit Klopp cu al său geggenpressing și o atitudine pozitivă, axată pe atac, iar la Palace lucrurile par că au stagnat. Am impresia că trupa lui Alan Pardew a păstrat același stil de joc, bazat pe mingi înalte către un atacant-pivot. Au pierdut mult din tempo prin vânzarea lui Bolasie, dar au câștigat prin aducerea lui Benteke.

Unul dintre lucrurile care îi făcea pe Crystal Palace de temut în sezoanele trecute era apărarea puternică, cu fundași capabili de a înscrie la faze fixe. Având în vedere recordul negativ al trupei lui Klopp la acest capitol, îmi puneam serioase probleme cu privire la gestionarea acestor momente. Nu a fost cazul, în mare parte.

Meciul a început cu un Liverpool care și-a impus jocul din start. Una dintre suprizele plăcute a fost prezența lui Moreno în locul accidentatului Milner. Spaniolul a fost foarte activ în atac, oferind prima pasă de gol în minutul 16 pentru Can. După o pasă inspirată venită de la Coutinho, Moreno întoarce simplu în careu la Can, iar  germanul reia nestingherit din 10 m. 0-1.

Avantajul nu a durat decât 5 minute însă, Lovren bărbierește o minge la marginea careului, iar aceasta ajunge la McArthur. Karius iese inexplicabil, cu mâinile jos, pentru a bloca lovitura de cap a scoțianului, astfel că egalarea devine pură formalitate. 1-1. Fanii lui Liverpool sunt obișnuiți cu acest film, sau cum a titrat unul dintre ei ironic pe Twitter: “Clean sheets are for pussies”.

Meciul se încinge, dar defensivele dorm duse. Nu trec 3 minute și Lovren își repară greșeala, fiind servit perfect de Coutinho în urma unui corner. 1-2 după o lovitură de cap din apropiere, după ce croatul câștigă duelul cu Scott Dann. Palace eșuează acolo unde era cu adevărat de temut – jocul aerian.

Ei bine, jocul pare să se așeze în sfârșit, Liverpool plimbă mingea de pe stânga pe dreapta și invers, iar ocaziile curg la poarta lu Mandanda. Cum “ocaziile se răzbună”, înscriu londonezii, din nou prin McArthur.  După o minge ridicată la Benteke, acesta câștigă duelul aerian și trimite la Zaha, care livrează o centrare perfectă pentru golul de 2-2.

Pozitiv pentru ei,  deoarece au egalat din 2 ocazii și 2 șuturi pe poartă. Este totuși ireal să vezi un astfel de scor în minutul 33 în Premier League. Se simte o aură de Bundesliga, în mare parte grație lui Lovren, care a oferit un cadou londonezilor, apoi a înscris, după care a pierdut ambele dueluri aeriene cu Benteke și McArthur, la golul de 2-2.

Atitudinea lui Liverpool nu s-a schimbat deloc, chiar dacă au fost pedepsiți cu o eficiență incredibilă. Au continuat să atace grupat, cu pase precise și o mobilitate de invidiat, iar Coutinho era gata să marcheze din 7 m, după o acțiune a lui Firmino. Lovitura sa de cap a fost amortizată în drumul spre gol de două brațe: mai întâi cel al lui Ward (neobservat de arbitru), apoi cel salvator, al lui Mandanda.

Cormoranii vor intra totuși în avantaj la pauză, în urma unui corner care l-a găsit pe masivul Matip liber în careu. Camerunezul plasează perfect mingea pentru 2-3 cu o lovitură puternică de cap în urma unei noi centrări perfecte a “magicianului” Coutinho. Pauză.

Suflarea fotbalistică spera la o a doua repriză la fel de spectaculoasă, dar nu a fost așa. În primul rând prentru că Palace a obosit, iar  atacurile lui Liverpool aveau efectul picăturii chinezești asupra defensivei adverse. Singura ocazie a londonezilor a venit după o degajare a lui Mandanda și reluarea din întoarcere a lui Benteke, dar Karius a respins cu siguranță. De notat că Palace a mai cerut 2 penalty-uri la Zaha în cea de-a doua parte, ambele refuzate de abritrul Mariner, pe bună dreptate.

Golul izbăvirii a venit pe axa Henderson-Firmino, pasa de la mijlocul terenului a căpitanului fiind transformată în gol printr-un lob de efect peste Mandanda în minutul 71. Așa s-a scris soarta meciului, unu al multiplelor suprize. Mijlocașul defensiv McArthur a înscris o dublă, fundașii centrali ai lui Liverpool au înscris după lovituri de la colț, iar ambele apărări sunt dominate în duelurile aeriene.

Liverpool a arătat un joc lipsit de emoție, unul care arată că un episod negativ precum cel de la Burnely a fost total depășit. Cormoranii încep să își implementeze mentalitatea de joc indiferent de adversar și, ceea ce este foarte important, încep să pedepsească echipele “mici”, fără pretenții europene. Programul este unul convenabil pentru următoarele partide, iar Klopp în sfârșit recunoaște că o astfel de evoluție te face să speri la titlu.

Probabil momentul zero, atunci când se va trage linie și vom putea face o evaluare corespunzătoare a luptei la vârs va fi 1 ianuarie 2017, după Liverpool-City (programat pe 31 decembrie). Momentan, evoluția după primele 10 etape propun cel puțin 4 candidate: City, Liverpool, Chelsea și Arsenal, cu ceva speranțe pentru Tottenham și poate pentru United.

Crystal Palace trebuie să-și revizuiască tactica de joc, dar în special defensiva. Golul 4 marcat de Firmino în minutul 71, dar și cele 2 goluri după corner, au venit în urma unor erori grave la marcaj. Momentan nu sunt în zona periculoasă, dar cu asemenea evoluții în defensivă și fără pic de inspirație în atac pot fi. Londonezii au ajuns la 3 înfrângeri consecutive.

 

 

 

 

Comments

comments