Era Mourinho

Manchester United, în 2016, trebuie să-şi reaccepte statutul de echipa de pluton. Ce e drept, de pluton care pedalează pentru tricoul galben, dar nu că favorită şi în nici un caz că favorită certă, precum acum un deceniu. După confirmarea lui Jose Mourinho pe banca, urmată de un blitzkrieg nebunesc pe piaţă de transferuri, casele de pariuri din insula au pus-o pe United pe locul 2 în clasamentul cotelor pentru câştigarea campionatului. Un pronostic foarte optimist, poate chiar nesănătos de optimist.

În singură ligă europeană importantă în care intrigă e încă necunoscută, United păşeşte în al patrulea sezon post Ferguson.

Au fost, până acum, trei călătorii infinite către dezastru, agonii continue şi angoasă. Suporterul lui United, cândva lăfăit în argintărie, a suferit în fotbal plicticos, lipsit de orizont şi presărat cu ridicol. Însă, că niciodată, se pare că United a trecut de faza de rebound sex: a învăţat multe după ce s-a culcat naivă cu Moyes şi a fost trimisă pe uşa din spate acasă, dezbrăcată pe jumătate şi cu banii luaţi, şi după ce olandezul van Gaal a avut, totuşi, decentă de a o conduce până la un taxi, pentru care i-a dat şi jumătate din bani.

Manchester United pare să fi trecut faza nesiguranţei, cel puţin din primele semne ale verii. A venit la masă de poker a EPL cu mesaj clar: suntem cel mai mare club din EPL şi unul din cele mai puternice din lume şi vrem să v-o arătăm pentru că se pare că aţi uitat! Adversarii sunt mai bogaţi că anul trecut, cu cârmaci înţelepţi ai banilor, ai mâinilor câştigătoare şi ai bluff-ului, dar United plusează. Începe era Mourinho şi acesta, într-un final ajuns la dragostea lui din liceu, îi promite să o iubească mai mult că cei care s-au folosit neruşinat de ea după retragerea tatălui Alex.

La ora scrierii acestui text, United îl înscăunează oficial pe Jose Mourinho cu un trofeu; cel mai neimportant, desigur, dar e un trofeu, un meci în care United înfrânge campioană en-titre. Partea roşie a industrialului şi ploiosului oraş gri Manchester se anunţă mai incintanta. Poate Mourinho să retransforme nămolul locului 5 şi a lipsei de fotbal marţea şi miercurea în strălucire? În ce antementionatul suporter al lui United se trezea că standard?

Pentru United începe un sezon de Europa League, competiţie în care Jose nu a jucat niciodată de când a luat UEFA cu Porto, în 2003. Şi de care, probabil, nu îi va pasă. Iar ţelul lui United e reîntoarcerea în Champions League. Dar cineva trebuie să îi aducă aminte repede lui Jose că trofeul EL reprezintă paşaportul în grupele UCL. Şi, totuşi, un trofeu. Şi posibilitatea încă unuia, în Supercupa. Dar campionatul rămâne Sfântul Graal; United a lipsit de pe podium de la retragerea Sfântului Alex! Ne-am săturat!!!

Transferuri

Evident, Zlatan. Probabil şi la 38 de ani Zlatan va face furori în o liga europeană competenţă. La 34, cât are acum, şi 35 cât va avea în octombrie, Zlatan e punctul central al unui atac şchiop. United are talentul proverbial de a readuce şi ţine în priză bătrâni cu care să defileze un sezon (Henrik Larsson, anyone? Sau Laurent Blanc?). Pentru că nimeni nu îl vede pe Ibrahimovici încă un sezon la diavoli. Fizic, Zlatan e impecabil, iar moral, vine după un sezon cu 50 de goluri în Franţa şi Europa pentru PSG. Este lovitură de imagine cu care Jose trebuia să-şi înceapă declaraţiile de intenţie. Dar e una mai puternică decât episoadele “Mata” şi “Schweinsteiger”. E un goleador, o achiziţie “fun” cu multe semne de întrebare la constanţa, însă.

United a suferit în atac anul trecut, iar Jose s-a prins şi a plusat cu Henrikh Mkhitaryan. Aterizează la Manchester la 27 ani, în anii de vârf ai unui mijlocaş ofensiv, la capătul a unui sezon cu 11 goluri şi 15 pase decisive la Dortmund. Cu potenţialul de a fi o achiziţie care va schimbă la faţă jocul ofensiv al echipei, armeanul e în elită europeană a mijlocaşilor ofensivi – e cât de bun poate fi un jucător ofensiv care nu e vârf de atac. Singurele semne de întrebare răsar din preferinţele de joc defensivo-distructiv ale lui Mourinho: va putea Jose să scoată din el aceleaşi performanţe mercuriale…?

Eric Bailly este un fundaş central şi dreapta prea scump. A venit pe o suma care, în orice context al performanţelor sezonului ce urmează, ea nu se justifică. Primele semne din amicaluri îl dau pe Bailly că pe un mare flop. Este, totuşi, adus cu încuviinţarea lui Mourinho.

Și ajungem la Paul ‪#‎POGBAck‬

Francezul va semna cu United săptămâna această, foarte probabil . Să nu ne lăsăm amăgiţi de sume, de calcule. Orice cifre va vor defila prin faţă vor fi false, dar fondul este clar: Pogba costă prea mult. Asta pentru că muntele francez aduce cu sine o dilemă: will he/won’t he? La 23 de ani, Pogba e departe de ceea ce se anunţă a fi. E de o grămadă de ori campion în Italia, dar la Juventus cine nu e…? Iar în Europa, Pogba a dispărut întotdeauna când era mai nevoie de el. Înconjurat, totuşi, de o pleiadă de jucători foarte buni. Ceea ce, însă, cu siguranţă aduce Pogba e talent pur, de elită. Un lucru care a lipsit de la United în ultimii ani.(editare ulterioară: Pogba a semnat, suma de transfer este de 89 de milioane de Lire, e cel mai scump jucător din istoria fotbalului)

Plecări: Victor Valdes si Nick Powell. In ambele cazuri, din fericire.

Aşteptăm cu interes finalizarea poveştii de prost gust “Schweinsteiger”, cel mai probabil cu plecarea neamţului, şi a confirmării destinelor lui Rojo, Jones, Januzaj, Herrera, Will Keane şi Tyler Blackett. Analizele şi zvonistica îi dau pe toţi plecaţi, marea majoritate pe transferuri definitive, excepţia fiind corcitură de est şi vest Januzaj. Cele mai mici şanse de plecare din lista antementionata le are Phil Jones (poate şi Herrera), jucător atât de mourinhoesque, încât îl văd schimbarea standard de tip “Obi Mikel” din perioada de la Chelsea. Pe el sau pe Fellaini.

Cazul Juan Mata este unul mai ciudat. Este foarte dificil şi să preconizăm ce se va întâmplă, şi să înţelegem exact de ce se întâmplă ce se întâmplă. Sunt Mata şi Mou cu adevărat în conflict?

E o diferenţa de opinii ce datează din perioada Chelsea? Pe de altă parte, este Juan Mata cu adevărat o valoare pentru noul United? Juan s-a îmbrăcat în roşu din a două parte a domniei lui Moyes iar apariţiile sale au fost foarte inconstanţe. Sigur că în momentele de degringolada, Mata s-a distanţat că singurul cap limpede, cu picioare eficiente. Dar să nu uităm şi faptul că a venit pe aproape 45 de milioane de euro, cu mantia de salvator, iar returul investiţiei este oarecum modest. Juan Mata nu a decolat niciodată la aura jucătorului care se anunţă a fi, pe vremea trio-ului Villa-Silva-Mata, la Valencia. Nu cred că pe Juan îl apucă Septembrie în tricoul lui United, dar şi dacă se va întâmplă asta, nu putem fi decât mulţumiţi de diversitatea şi competiţia pe cele trei locuri din spatele lui Ibrahimovic: Lingard, Marţial, Depay, Rooney, Mata, Rashford.

Situația lotului

Tone de potenţial! În Marţial, Depay, Pogba, Rashford şi Shaw, United are 4 jucători sub 23 de ani care sunt de nivel mondial pe poziţiile lor. Da, până şi Depay care, se zvoneşte, şi-a schimbat complet etică muncii de când a venit Mourinho; se spune că Depay a tratat sezonul trecut că pe copilul adus de tati pe poziţie de superstar. Mai departe, MU aliniază o generaţie delicioasă de tineri talentaţi, pe poziţii multiple şi de stiluri complementare, graţie flerului lui van Gaal: Fosu Mensah, Tuanzebe, Lingard, Borthwick Jackson, Paddy McNair şi Andreas Pereira. Jucătorii de Football Manager probabil că înţeleg valoarea şi entuziasmul din această aliniere de nume cu viitor promiţător. United are una din cele mai frumoase loturi tinere din liga, în acest moment. Atenţie, însă, la pragmatismul şi duşmănia cu experimentele ale lui Mou; s-ar putea să îi vedem pe toţi cei din a două lista foarte rar, spre deloc.

Altfel, lotul musteşte de experienţă, fler şi potenţial, inclusiv de acoperire de valoare apropiată pe fiecare post. Singură problema, pe care însă Schneiderlin va trebui, cumva, să o acopere pare la mijlocul defensiv. Picioarele lui Carrick sunt îmbătrânite, pline de bătături şi vânătăi. Iar sezonul precedent al lui Morgan nu e deloc promiţător. Dar hey, până şi Costinha sau Diego Milito au ajuns jucători câştigători de Champions League lângă Mourinho, de ce nu ar progresa şi Schneiderlin?!

La final…

United are cel mai bun lot din perioada post SAF, punct! Lotul este omogen, aproape complet şi un melanj excepţional de tinereţe, potenţial, experienţă şi jucători de talie mondială. Axa De Gea – Smalling – Pogba – Rooney – Ibrahimovic este demnă de a fi numită una din cele mai bune de pe continent. În jurul lor, United a reuşit să adune o haită de copii înfometaţi (Shaw, Marţial, Rashford, Depay, Bailly) şi plombe perfecte pentru piesele lipsa ale sezoanelor anterioare (Mkhitaryan, Schneiderlin, reinventatul Valencia, utilul Darmian). Pe hârtie, United este capabilă de finală Europa League, top 3 şi una din cupele interne. Pe gazon, însă, necunoscutele sunt multe, dar, cel puţin nu mai suntem o fetiţă naivă care pică-n mrejele oricăror promisiuni…

Cu prietenie, să sperăm că terminăm peste Liverpool şi City!

Comments

comments