Felul cum o echipă pasează, cât de mult alege să țină mingea sau să folosească spațiul pentru a o recupera într-o poziție favorabilă, definește fotbalul pe care aceasta îl joacă. Filosofia managerului, calitățile individuale ale jucătorilor și mentalitatea grupului contribuie la o imaginea pe care noi, suporterii, o privim cu încântare sau cu venele umflate la televizor sau, din când în când, din tribună.

Cu 10 etape scurse din sezonul de Premier League, folosim hărțile de pase ale marilor echipe engleze pentru a descifra câte puțin din planurile tactice ale managerilor acestora. Avem în vizor 8 cluburi: Manchester United, Manchester City, Arsenal, Chelsea, Liverpool, Tottenham, Everton și, firește, campiona Leicester City.

Hărțile pe care le folosim sunt cele publicate pe contul de Twitter @11tegen11, de analistul olandez Sander Ijtsma, care ne-a acordat permisiunea de a folosi materialul grafic creat de el pentru a ilustra această serie de articole. Începem cu echipa mea de suflet, Manchester United.

Manchester United nu are, nici pe departe, începutul de sezon la care visau suporterii de pe Old Trafford. Cu un manager nou și 160 de milioane de Lire investite în transferuri, incluzând cele 90 de milioane care l-au făcut pe Pogba cel mai scump jucător din istoria fotbalului, așteptările erau ca United să se bată la titlu cu rivalii de la City. Mourinho însă n-a găsit încă soluția pentru a curma suferința de pe Old Trafford și, după 10 runde, cu 15 puncte, Manchester United e pe 8.

Echipa de bază, calculată după numărul de minute jucate, pentru Premier League este: De Gea – Valencia, Bailly, Smalling, Blind – Fellaini, Herrera – Pogba, Mata,Rashford,  – Ibrahimovic.

Contribuțiile principale la golurile echipei le au:

  • Ibrahimovic (4 goluri);
  • Rashford (3 goluri);
  • Mata (2 goluri și un assist);
  • Martial și Rooney (câte un gol și două assist-uri).

În 10 etape, United a folosit 22 de jucători, dintre care 19 măcar o dată în postură de titulari. De două ori a început Mourinho cu aceeși formulă de start două partide consecutive, 6 puncte a luat prima oară (victorii cu Southampton și Hull), 4 puncte a doua oară (victorie cu Leicester, egal cu Stoke).

Hărțile de pase ale lui Manchester United

Ce ne spun hărțile paselor lui Manchester United?

Fundașii centrali nu pasează mult între ei în general, dar în special în derby-uri, Mourinho preferând să riște o recuperare mai aproape de centrul terenului, unde Fellaini și Herrera acoperă bine spațiile, unul cu fizicul, al doilea cu poziționarea. Cu Liverpool au evitat să plimbe mingea între Smalling și Bailly pentru a nu invita pe Firmino la pressing-ul pe care-l cere Klopp. Interesant e că prima excepție de la această abordare a fost partida cu Leicester, pe care United a câștigat-o clar, cu 4-1 (4-0 la pauză). Are sens, pentru că, în fața unui adversar bine așezat pe fază defensivă, trebuie să aduci mingea foarte jos pentru a-l deschide. Diavolii au încercat să replice abordarea cu Stoke și Burnley, dar fără succes.

Herrera și Pogba sunt cei mai jucați mijlocași ai lui United, ceea ce îi face esențiali. Lui Herrera îi convine cel mai mult un rol foarte jos, chiar în fața apărării, de unde poate coordona jocul, cu recuperări și lansări mai ales în banda dreaptă. Pogba are tendință de a urca mai mult, să ajungă în spatele vârfului, dar a încercat și el rolul de coordonator. Dintre cei doi oameni esențiali, Pogba pare că nu și-a găsit încă locul care să-i pună calitățile fizice fantastice în valoare.

Cel mai mobil jucător al lui United e tânărul Rashford, care tocmai a împlinit 19 ani. Jucat foarte mult în banda dreaptă, cooperează excelent cu Valencia, care a devenit unul dintre cei mai buni fundași dreapta din Premier League (cine ar fi crezut?). Toată lumea spune că Mourinho nu dă șanse tinerilor și bine ar fi să-i pot contrazice cu Rashford, însă nu pot, pentru că acesta e folosit din lipsa unei opțiuni mai experimentate pe acel post. Rashford e cel mai bun marcator al lui United de la debutul său, din Februarie 2015, e devotat clubului și cred că ar juca și fundaș central, dar sunt sigur că în rol de atacant, cu un meșteșugar ca Mata, Pogba sau Rooney, poate fi mult mai eficient. La 19 ani, e într-o situație similară celei în care se afla Martial sezonul trecut: e jucat mult, dar are mult mai puțină presiune pentru că e jucător din academie și publicul îl adoră necondiționat.

Efortul lui Valencia în banda dreaptă, pe care o ară pe toată lungimea terenului, arătând mai mult a mijlocaș de bandă decât a fundaș, face ca oricine ar fi partenerul său în flanc, acesta să aibă multă libertate de mișcare și să intre mult spre centru. Așa ajung Rashford și Mata destul de des în poziții de finalizare.

În fiecare derby, Mourinho a încercat să inoveze cu un jucător la care nu se aștepta nimeni. Cu City l-a încercat pe Mkhytarian, dar experimentul nu i-a reușit. Cu Liverpool pe Ashley Young, mutare reușită, efortul lui Young contribuind excelent la pressing-ul de 0-0 implementat împotriva exuberanței ofensive a trupei lui Klopp. Cel mai rău a fost cu Chelsea, când Mourinho a mizat pe Jesse Lingard și a aglomerat centrul cu Zlatan, Lingard, Mata și Pogba, dar tot Kante a fost stăpân acolo și Chelsea a demolat echipa lui Mourinho cu 4-0. Un singur punct a scos United din cele 3 derby-uri jucate până acum.

În meciul cu Liverpool, jucat clar la 0-0, Mourinho a avut ce mai “scurtă echipă. În fața unui adversar foarte expresiv pe faza ofensivă, United și-a jucat singura carte: pressing-ul. Au sufocat jocul creativilor mijlocași ai lui Klopp și au obținut singurul rezultat accesibil: o remiză albă. Cred că așa se vor desfășura și restul derby-urilor în care United va intra ca outsider, adică într-o formă similară celei curente.

Ibrahimovic, atacantul de la care se aștepta un fluviu de goluri, are cea mai mare rată de șuturi spre poartă pe meci, din Premier League. Uneori e folosit ca pivot și joacă adesea mai jos decât Rashford sau, în primele etape. Rooney a funcționat mai bine ca partener pentru Ibrahimovic: 7 goluri a dat United (5 reușite de cuplul Rooney+Ibrahimovic) în primele 4 etape din cele 13 de până acum.

Concluzii

  1. Fără o îmbunătățire radicală a eficienței ofensive, remiza albă e maximul pe care United îl poate scoate în derby-uri. Cum ar putea face asta Mourinho? Poate cu un transfer în iarnă?
  2. Dacă ar fi un transfer de făcut la United, acesta ar fi un partener de atac pentru Ibrahimovic, dacă acesta nu cumva e deja în lot de 12 ani și se numește Wayne Rooney.
  3. În ciuda opiniei generale, problema lui United nu e NUMAI în apărare. Au fost însă greșelile individuale într-o apărare care stă, în general, bine în teren.
  4. Așezarea clasică a unei echipe a lui Mourinho, acel 4-2-3-1 care era letal în urmă cu 5 ani, apare doar pe hârtie la United, pentru că în teren cel mai adesea se joacă 4-1-4-1 sau chiar 4-2-4 când e echipa condusă. Incapacitatea managerului de a inova tactic pare să fie principala frână la United.
  5. Cu Herrera în postură de creator la mijloc, Mata și Pogba pot fi oricât de creativi în spatele vârfului, dar Mourinho a folosit doar de 3 ori această formulă, în meciurile în care a simțit că poate sufoca adversarul: Leicester (victorie 4-1), Stoke (meci dominat copios, încheiat 1-1) Burnley (meci dominat copios, încheiat 0-0).

Am folosit doar hărțile paselor din Premier League și nu am inclus în analiză meciurile din League Cup sau Europa League, pentru că aceste competiții au o dinamică diferită și nu sunt relevante pentru evoluția echipei în Premier League.

Thank you Sander Ijtsma for allowing us to use your pass maps in this analysis. Follow him on Twitter and Facebook for a lot of brilliant football analytics content!

Comments

comments