Victoria din urmă cu două etape, 4-3 cu Liverpool, a confirmat încă o dată că Bournemouth e una dintre cele mai frumoase echipe din Premier League. Clubul din sudul Angliei era în 2008 pe ultimul loc din ultima ligă profesionistă de fotbal din Anglia (EFL) și juca pe un stadion de 11.000 de locuri. Multă lume spune că transformarea prin care a trecut Bournemouth este un adevărat miracol, dar într-o lume în care găsim hiperbole la fiecare titlu de articol, astfel de cuvinte nu mai înseamnă cine știe ce.
Și-atunci, cum să explici altora cum a fost posibil acest traseu al ”Cireșelor”, așa cum sunt porecliți cei din Bournemouth. Cum a fost posibilă această poveste frumoasă a fotbalului modern? Raspunsul e unul singur: Eddie Howe.

Eddie Howe și Riquelme – destine diferite

Edward John Frank Howe s-a născut în Amersham, Buckinghamshire. A încălțat pentru prima dată ghetele de fotbal la echipele din apropierea locului unde stătea cu părinții săi: Rossgarth și Parley Sport. Cariera de jucător profesionist a început-o însă la AFC Bournemouth, acolo unde a debutat la prima echipă în decembrie 1995, împotriva celor de la Hull City. Eddie era considerat un fundaș central promițător, devenind în scurt timp titular la echipa de seniori a clubului, fiind chiar și selecționat pentru naționala Angliei Under-21, în 1998, la prestigiosul turneu de la internațional de la Toulon.

Howe, desemnat omul meciului la debutul la seniori

Howe, desemnat omul meciului la debutul la seniori

La Toulon, alături de Frank Lampard și Jamie Carragher, Eddie avea să dea piept unei echipe a Argentinei construită în jurul lui Juan Román Riquelme, considerat la acea vreme unul din cei mai talentați tineri din lume. Argentina a câștigat atunci cu 2-0, câștigând eventual și competiția iar Howe a avut o evoluție slabă, ne mai jucând vreodată pentru naționala Angliei. Opt ani mai târziu, Riquelme se bucura de cel mai bun sezon al său din carieră, ajungând până în fazele finale ale Cupei Mondiale și Ligii Campionilor, în timp ce Howe era doar un anonim ce antrena tineretul lui Bournemouth. Ca jucător, Eddie a bifat 200 de meciuri pentru ”Cireșe” și fusese primul transfer făcut de Harry Redknapp la Portsmouth. S-a accidentat grav la genunchi chiar la debut, iar în anii următori, nenumărate recidive l-au convins să pună ghetele în cui.

Howe vorbește cu franchețe despre anii săi petrecuți în calitate de jucător și spune că eșecurile și ghinioanele din cariera de jucător reprezintă o motivație în plus pentru el:

“My playing career helped me because it was tough. Full of set-backs and disappointments. No championships. No titles. No massive success. At every turn, I was waiting for something to go wrong and the same with my early management career. You have to brush away the disappointment.I am very self-critical. As a player I knew if I had performed badly, I did not need to see what mark I got in the paper.“

În tot răul și un bine

În februarie 2008, din cauza problemelor financiare, Bournemouth a fost forțat să intre în administrare specială, suferind și o deducere de zece puncte. Bournemouth avea atunci datorii de 4 milioane de lire sterline și era aproape de faliment. Incertitudinea din afara terenului se vedea și pe teren acolo unde echipa încheiase sezonul retrogradând în a patra divizie a fotbalului englez.

Câteva luni mai târziu, viitorul clubului în liga profesionistă de fotbal englez (EFL) fusese pus la îndoială atunci când oficialii ligii amenințaseră că vor interzice înscrierea ”Cireșelor” în League Two (al patrulea eșalon din Anglia) din cauza problemelor de ordin financiar și administrativ. EFL îi ordonase lui Bournemouth să demonstreze că pot să îndeplinească toate condițiile necesare supraviețuirii și că pot găsi o cale de ieșire din administrarea specială, în cele din urmă permițând clubului să participe la noul sezon, dar cu o penalizare de 17 puncte pentru nerespectarea regulilor de insolvență specifice English Football League. Înglodat în datorii, fără bani, fără speranță, cu un deficit de 17 puncte, cum ar putea un club de fotbal supraviețui?!

După câteva etape, antrenorul clubului a fost demis și înlocuit cu fostul jucător Jimmy Quinn, care la rândul său nu a rezistat mult, părăsind clubul doar câteva luni mai târziu. Eddie Howe, fost jucător la club, se ocupa de echipa de tineret și a preluat functia de manager al lui Bournemouth, inițial ca interimar, fiind apoi confirmat în funcție (după două înfrângeri), devenind cel mai tânăr manager din Football League, la vârsta de 31 de ani. Din nou sincer, Eddie recunoaște că nu era pregătit în acel moment pentru un pas așa de mare și că a acceptat postul tocmai pentru a salva clubul de la dispariție:

“Adam Murry, who was in charge of the consortium that came in, saw something in me. I didn’t feel ready. I genuinely didn’t think I was the right man. We were told the club would cease to exist if we went down. To put the future of the club in the hands of a 31-year-old who had never managed was a huge risk but he felt I could do it. I’ll be forever indebted to him. The pleasing thing is we didn’t let him down.”

Începuturile lui Howe la Bournemouth au fost pline de peripeții. Fotbaliști neplătiți, datorii, executori judecătorești, terenuri proaste, un decor ce ne trimite cu gândul mai mult la Liga lui Mitică decât la Anglia:

“That first six months in management when we managed to stay up felt like about five years. With players not getting paid, the bailiffs turning up, having no training pitch, trying to source and find ways to do things with no money, it was really difficult. Then add the next season on when we had a year-long transfer embargo and couldn’t sign any players – and we got promotion with that squad.”

Ce-a urmat e ceva ce nici cel mai optimist fan al lui Bournemouth nu putea anticipa. Echipa s-a salvat de la retrogradare, deși începuse sezonul la ”-17”. Mai mult, sezonul următor, ”Cireșele” au promovat în League One. Pentru a ține minte pentru totdeauna miracolul produs de Howe și băieții lui în acei ani, clubul a amenajat un perete special în cadrul muzeului clubului, numindu-l simplu „The Journey”. Pe el, există o poză numită sugestiv „The Great Escape”, ce a fost făcută în istoricul sezon 2008-09, când Howe a salvat echipa de la retrogradarea din Football League.

Bucuria lui Steve Fletcher după golul marcat cu Grimsby când a asigurat matematic evitarea retrogradării

Bucuria lui Steve Fletcher după golul marcat cu Grimsby când a asigurat matematic evitarea retrogradării

După un periplu de două sezoane la Burnley, Howe a revenit acasă și a făcut din nou minuni: două promovări consecutive din League One în Championship și din Championship în Premier League. În decembrie 2016, la 8 ani de când clubul se zbătea să evite falimentul, ”Cireșele” înving campioana Angliei pe Dean Court.

Clubul, deținut acum de rusul Maxim Demin, are o stabilitate financiară care face ca poveștile din 2008 să pară un vis urât, dar un singur om nu poate să uite prin ceea ce a trecut și vrea ca lumea să nu uite valorile clubului:

”It only frustrates me when people associate [the owner’s wealth] with our success, as if we’ve bought success and it not’s been done through all the important things that any successful team needs: good team spirit, good work behind the scenes, a talented group of players and a tight-knit group.”

Prezent și viitor

AFC Bournemouth tocmai a învins acasă pe Liverpool și Leicester, în încercarea ”Cireșelor” de a deveni o echipă stabilă în Premier League. Pasul firesc pentru club ar fi un nou stadion iar Eddie a recunoscut recent că oricât de multe amintiri l-ar lega de actuala arenă, o capacitate de 12.000 de locuri e prea puțin pentru nivelul la care a ajuns Bournemouth: “The stadium is a key factor moving forward. If and when we move it will be an emotional time, but we have to see the bigger picture.”

Pentru Howe, pasul firesc ar fi un club mai mare. S-a vorbit de naționala Angliei, s-a vorbit de Arsenal, dar când ajungi să te confunzi cu succesul unui club, te mai poti gândi la plecare?! Totuși, epoca unor antrenori precum Sir Alex Ferguson, Guy Roux sau Valeriy Lobanowskiy a apus și după Wenger, cel mai longeviv manager din Premier League e chiar Eddie Howe. În 1996, când Arsene Wenger a fost numit la clubul din nordul Londrei, ziarele titrau ”Arsene, Who?”. Două decenii mai târziu, sunt convins că multă lume încă s-ar mai întreba ”Eddie, Who?” când titlurile ziarelor ar vorbi de o nouă destinație a actualului manager al lui Bournemouth. Eddie, ca și Arsene, arată fotbalul e un motiv de bucurie chiar dacă nu se încheie cu un triumf material. Să fii modest, să fii bun, să construiești ceva frumos, să lași ceva în urmă, toate asta pot fi la fel sau chiar mai importante decât trofeele de pe rafturile din muzeu. Eddie Howe și Bournemouth sunt fără îndoială una din poveștile frumoase ale fotbalului modern.

surse:

– „A day in the life of Bournemouth’s manager Eddie Howe” – The Guardian

– „AFC Bournemouth: Together, anything is possible” – NBC Documentary

foto: efl.com, bournemouthecho.co.uk.

Comments

comments