Mini-seria Contele de Stamford Bridge analizează drumul întortocheat al lui Chelsea către titlul de campioană în Premier League, câștigat pe 12 mai 2017. Efortul e o încercare de a arăta că nimic în fotbalul modern nu e atât de simplu precum pare dintr-o probabilitate statistică. După ce am explorat sângele albastru al clubului londonez în prologul de ieri, astăzi încerc să răspund la întrebarea pe care mulți fani ai fotbalului englez și-au pus-o la începutul sezonului: cine este Antonio Conte?

Antonio Conte e un nebun. Aș putea încheia aici portretul proaspătului campion al Angliei, dar ar fi nedrept. Pentru italian și pentru cititor.

De la Lecce la Torino

Antonio Conte e întruchiparea ambiției, un băiat din Lecce, născut în tocul Cizmei, a cărui carieră a început la US Lecce, unde a debutat în Serie A, la 16 ani. Educația primită în sud e baza pe care avea să-și construiască o carieră în fotbal. Era atât de pasionat de joc, încât preoții îl lăsau să bată mingea în curtea bisericii, asta și pentru că știau că întotdeauna avea temele făcute. Școală, fotbal și familie, acesta a fost universul tânărului Antonio Conte.

În perioada de glorie a Milan-ului creat de Arrigo Sacchi, mijlocașul central ajuns la 22 de ani, semnează cu Juventus-ul lui Trapattoni și începe să guste fotbalul la poalele Alpilor italieni. Conte se antrenează și începe să joace alături de legende ale Italiei: Toto Schillaci, Roberto Baggio, Gianluca Vialli și un foarte tânăr Alessandro Del Piero.Chiar dacă nu câștigă trofee în acei primi ani pe Delle Alpi, influența lui Trappatoni a fost injecția cu încredere de care tânărul fotbalist avea nevoie pentru a se impune la Juventus, Trap fiind și primul mare antrenor care a conturat filosofia viitorului manager Conte.

O educație în fotbal

Sub următorul manager, Marcelo Lippi, o altă legendă a fotbalului italian, calitățile de lider ale lui Conte îl recomandă pentru a deveni căpitanul lui Juve în 1996. Între timp făcuse cunoștință și cu filosofia lui Sacchi, la naționala Italiei, vice-campioana mondială în 1994, dar la club avea să atingă următorul nivel în carieră pentru că vin 3 titluri în Serie A și, mai important, 3 finale consecutive de Liga Campionilor între ’96 și ’98. O câștigă pe prima, cu Ajax, dar le pierde pe următoarele două, cu Dortmund și Real Madrid. A mai câștigat 3 titluri în Serie A, dar nu și-a încheiat cariera înainte să mai piardă o finală de Liga Campionilor (cu Milan, la penalty-uri, în 2004) și nici înainte de a-l întâlni pe Carlo Ancelotti, care a condus-o două sezoane pe Bătrâna Doamnă la trecerea în noul mileniu. Ca locotenent al managerului în teren, Conte a pierdut un campionat după ce Juventus avea un avans de 9 puncte, cu 8 etape rămase.

O educație fotbalistică nu poate fi vreodată completă fără înfrângeri, iar lui Antonio Conte nu i-au lipsit dezamăgirile: a pierdut 3 finale de Liga Campionilor, una de Campionat Mondial și una de EURO, dar și un campionat cu avans important irosit pe final.

Sursa foto: TheLab.BleacherReport.com

Conte a împărțit vestiarele și terenul cu fotbaliști imenși (Zidane, Del Piero, Baggio și mulți alții), a fost parte a unei mari echipe a lui Juventus, dar cariera sa în management a avut începuturi mult mai umile decât numele pe care-l aducea din iarbă. Începe cu o retrogradare din Serie B la Arezzo (preluată în plin sezon), apoi trece la Bari unde, în primul sezon plin câștigă Serie B în 2009. Trece la Atalanta, în Serie A, în toamna aceluiași an, dar după o înfrângere cu Napoli, e atacat de fani și are nevoie de protecția poliției. Demisionează a doua zi si merge la Siena, proaspăt retrogradată în Serie B și o readuce în prima ligă italiană în al doilea sezon. Conte și-a tocit sacourile în a doua ligă a Italiei, fiind mereu cu ochii pe rolul la care visa și care-i era menit: Juventus.

Il Padrino îmbracă sacoul

Ajunge la clubul său de suflet în vara lui 2011, aflată într-o perioadă neagră, după revenirea din Serie B ce a urmat scandalului Calciopoli. Influențele lui Lippi și Ancelotti, managerii care l-au pregătit în cea mai prolifică perioadă a carierei, se traduc în așezarea 3-5-2 pe care Antonio Conte o implementează, cu efect devastator, la Juventus. Joacă și cu linie de 4 apărători și alternează sistemele tactice, reușind să creeze o echipă cu o versatilitate care-și paralizează adversarii din Italia, dar totuși nu reușeste să se apropie de o finală de Liga Campionilor. Câștigă 3 titluri consecutive în Serie A cu punctaje de 84, 87 și un inimaginabil 102 (în 2013/2014), scor record in istoria clubului. În acești 3 ani Conte era Juventus, iar Juventus era Conte, în competiția internă nu au avut adversari.

Sursa foto: www.sportskeeda.com

Pleacă la naționala Italiei si o duce la EURO 2016, unde e eliminată în sferturi de Germania, în ciuda unui joc extrem de promițător până la acel punct. Între timp însă, semnase contractul oferit de Chelsea…

Antonio Conte e un manager care înțelege cum funcționează mintea unui jucător, pentru că a jucat fotbal la cel mai înalt nivel. A învățat câte ceva de la Trappatoni, Sacchi, Lippi si Ancelotti, cei mai mari 4 manageri italieni ai anilor 90, dar e un antrenor modern, a cărui teză de absolvire a școlii de la Coverciano a constat în “Considerații asupra sistemului 4-3-1-2 și folosirea în scop didactic a materialului video.” Prin Coverciano trec toți managerii italieni de care ați auzit vreodată, iar Ancelotti, Lippi, Sacchi, Ranieri sau Allegri sunt doar câțiva dintre absolveții acestui institut în care nu există cărți, pentru că fotbalul evoluează mai rapid decât pot fi cărțile publicate. Acolo și-a schimbat Conte tricoul de jucător cu sacoul de manager.

Peste știința jocului și răbdarea învățării pentru a trece la un nivel superior, Conte pune pasiunea, focul care-l face să se arunce în brațele publicului după un gol și care zgârie timpanele jucătorilor la vestiare. Are răbdarea unui bătrân alb și energia unui puști care vrea să înscrie el toate golurile pe maidan.

Antonio Conte e un nebun al fotbalului, un om care vibrează sub o pasiune de suporter fanatic, cu experiența unui fost mare campion în iarbă și cu o minte care-l conduce către singurul lucru cre contează în fotbal.

Să câștigi nu e cel mai important lucru. E SINGURUL lucru care contează. (Antonio Conte)

Următorul episod al mini-seriei Contele de Stamford Bridge apare miercuri, 17 mai 2017.

Îi mulțumesc lui Roman Cenușă, membri al comunității de fani Premier League din România și autorul desenului care ilustrează acest articol. Operele sale, desenate de mână integral, se găsesc pe pagina de Facebook Romeo’s Drawings.

Dacă vă plac articolele noastre, ne puteți urmări pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube.

Comments

comments