Cum a câștigat Chelsea titlul în Premier League în acest sezon?  Încerc să răspund la această întrebare într-o mini-serie de 5 episoade în care povestesc, analizez și pun, la rândul meu, întrebări. Efortul e o încercare de a arăta că nimic în fotbalul modern nu e atât de simplu precum pare dintr-o probabilitate statistică. Am ales să încep cu puțină geografie, din secolul trecut.

Londra e o țară în sine.

8 milioane și jumătate de oameni locuiesc azi în zona metropolitană a capitalei Regatului, mai mulți decât în întreaga Austrie sau în Bulgaria. Pentru fiecare 210 mii de londonezi, există un club de fotbal: 5 contribuie la nebunia numită Premier League, 8 joacă fotbal profesionist în ligile inferioare din Enghish Football League și alte 28 își joacă sâmbetele ligile semi-profesioniste sau de amatori ale Angliei. 41 de cluburi într-un singur oraș: o insulă în marea insulă unde s-a născut Jocul.

De când microbul fotbalului a infestat întâi Regatul și apoi întreaga planetă, Londra a stat mereu în umbra orașelor din nord. A început cu Preston North End, cu două secole în urmă, club dintr-o așezare devenită “city” abia în 2002. A continuat cu Liverpool, unde Everton și Liverpool Football Club și-au împărțit erele de dominare a Angliei, mai apoi Cormoranii cucerind și Europa.

Sheffield, Newcastle și Birmingham s-au aprins și s-au stins, Nottingham a răsărit și a apus, iar prima campioană londoneză a venit abia în 1931 (Arsenal). În joc a intrat și Manchester-ul, oraș care avea să devină sinonim în anii 60 și apoi la final de secol cu succesul în fotbal, dar Londra a avut doar prezențe sporadice pe podiumul primei ligi engleze.

Una dintre ele a fost cea a unui club “tânăr” pentru standardele absurde ale englezilor: Chelsea Football Club.

The Rising Sun

Unde altundeva dacă nu într-un bar ar putea să înceapă o poveste englezească ce merită spusă?

Înființat în 1905, într-o seară de martie stropită din belșug cu bere într-un pub numit The Rising Sun, clubului, ai cărui jucători au fost cunoscuți mereu ca The Blues, i-au trebuit 50 de ani pentru a deveni campioni ai Angliei. Titlului din 1955 avea să-i urmeze o secetă de încă 60 de ani.

Din prima zi, Chelsea a avut o casă permanentă, stadionul Stamford Bridge din cartierul Fulham, care putea primi 100.000 de fani la acea vreme și a fost, la început de secol XX, locația finalei celei mai vechi competiții fotbalistice din lume – FA Cup.

Roman începe să scrie un roman

Când un rus se apucă de scris, de obicei nu se oprește prea curând și ce rămâne în urmă va fi citit de generații la rând. De la un moment dat, povestea lui Chelsea Football Club a fost scrisă de un rus.

În 2003, pe 2 iulie, Anglia era zguduită de vestea că un rus pe nume Roman Abramovic a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni la Chelsea pentru aproximativ 140 de milioane de Lire. În 11 ani de Premier League înainte de 2003, Chelsea prinsese un loc de cupe europene de trei ori, iar de titlu nu se apropiase niciodată. În următorii 14 avea să câștige 4 titluri, 7 cupe și două trofee europene: Liga Campionilor și Europa League, punând pentru prima oară Londra pe harta marilor campioane ale fotbalului de pe Continent.

Pe 12 mai 2017, într-o seară de vineri, 25.000 de oameni de pe arena The Hawthorns și milioane din toată lumea, în fața ecranelor, au fost martori la câștigarea celui de-al șaselea trofeu de campioană a Angliei de către Chelsea Football Club, echipa care a readus capitala în jocul puterii din Premier League. Cum au ajuns The Blues, de la un finish pe 10 în mai anul trecut, la acest marș triumfal încheiat într-o suburbie a Birmingham-ului?

Cum a câștigat Chelsea titlul în Premier League? Totul începe cu o decizie înțeleaptă.

Fără întuneric, nu poate exista lumină. Nici măcar albastră

Portughezul Jose Mourinho, dublu câștigător al ligii campionilor și, în anii săi de glorie, un inovator în fotbalul modern, a fost demis de la un singur club. Acel club a fost Chelsea. Portughezul s-a întors peste ani și, după un titlu luat în 2015, dar un debut de sezon mizerabil în toamna care a urmat, a însemnat o nouă demitere.

I-a urmat olandezul Hiddink, într-un interimat început de pe locul 15 din 20, la mijloc de sezon, ajungând până pe 10 la final, fără să se apropie vreodată de calificrea în cupele europene. După un sezon aproape ireal, cu un Leicester demolând toate ierarhiile din fotbalul englez în drum către unicul titlu din istorie, puțini ar fi bănuit că lipsa fotbalului european avea să fie unul dintre principalele ingrediente a unei noi echipe de campioni pe Stamford Bridge.

Chelsea a început drumul către titlu când se afla pe locul 10, în beznă practic, între un 4-0 administrat lui Aston Villa și o înfrângere cu Swansea. Pe 4 aprilie 2016, clubul confirma speculațiile care circulau de mai bine de o lună în presă, anunțându-l pe italianul Antonio Conte, pe atunci selecționerul Italiei, ca noul manager al echipei. Semnează pe 3 ani, urmând să înceapă munca pe Stamford Bridge, imediat după terminarea turneului EURO 2016.

Seria noastră continuă cu răspunsul la întrebarea: Cine este Antonio Conte?

Dacă vă plac articolele noastre, ne puteți urmări pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube.

Comments

comments