Într-o lume a fotbalului care premiază realizările grupurilor (cluburi sau echipe naționale), Balonul de Aur este unul dintre trofeele pe care cei mai buni jucători ai planetei îl visează, dar pe care doar foarte puțini îl pot obține. Printre multiplii laureați ai titlului acordat de revista France Football se număra Messi (de cinci ori), Cristiano Ronaldo, Platini, Cruyff și van Basten (de câte trei ori) sau Ronaldo și Di Stefano (de câte două ori). Nominalizările din acest an includ câțiva jucători din Premier League (Payet, Lloris, Pogba, de Bruyne, Ibrahimovic, Mahrez și Jamie Vardy), dar niciunul cu o șansă reală la trofeu. Dar până la urmă, cine e îndreptățit să fie Balonul de Aur al anului fotbalistic 2016?

Foarte greu de zis dacă acest Balon de Aur este un mod obiectiv de a cataloga pe cineva drept cel mai bun jucător al unui anumit an sau nu. Mie mi se pare imposibil aşa ceva, mai ales când ai cei mai buni jucători din toate timpurile în aceeaşi perioada: Messi şi C. Ronaldo. Şi, în plus, mai ai şi doi oameni care au cărat-o pe Leicester într-un campionat infernal către titlul de campionă: Vardy şi Mahrez. Niciun trofeu nu poate scoate în evidenţă aşa ceva. Vardy va există întotdeauna în minţile fanilor, rivalilor şi fanilor neutri de pretutindeni cu zicala: “chat shit get banged”, şi sezonul lui excepţional, şi povestea lui – efectiv cum a crescut el. Aşa ceva este fabulos – nu există trofeu mai important decât nemurirea lui în minţile fanilor, în istoria fotbalului şi amintirea aceea de: “It’s eleven, it’s heaven for Jamie Vardy” când a depăşit recordul lui Van Nistelrooy.

Pe de altă parte, există aceşti doi excepţionali Messi şi Ronaldo. Mulţi îl urăsc pe Ronaldo din deferite motive, la fel există alţii care-l urăsc pe Messi din alte motive. Însă eu cred că ar trebui să ne bucurăm (fie că suntem suporteri ai Barcelonei sau ai lui Real Madrid sau poate doar fani Messi, fani Ronaldo sau fani Adi Popa) de existenţa lor. Messi are nevoie de un Ronaldo pentru a progresa pentru a trage mereu mai tare de el, la fel cum şi Ronaldo are nevoie de un Messi pentru a face asta. Sau poate niciunul nu are nevoie de nimic şi doar se bucură de fotbal. Important este că noi că fani să ne bucurăm de existent lor. Înainte să fie ei când vedeam hăt-trickuri marcate atât de des? Când vedeam un jucător că domină aşa de frumos toate recordurile? Când vedeam jucători care marcau sezon de sezon în campionate majore peste 50 de goluri? Când ei se vor retrage din fotbal va fi o zi tristă. Fotbalul va reveni la normal, la banal.

Acum că am filosofat destul, în acest an poate că ar trebui să fie anul în care Jamie Vardy să-l câştige, aşa cum zicea şi Mihai. De ce? Pentru ceea ce a făcut el din mulţi. Eu de exemplu m-am uitat la 31-32 din meciurile lor în campionat. Am urlat la golurile lui. L-am înjurat la ratările lui. Am fost uimit, trist, fericit, încrezător, cu lacrimi în ochi de fericire după anumite meciuri. M-a făcut să cred că orice echipa are puterea de a câştigă campionatul. M-a făcut să cred că orice e posibil din nou. Oare câţi dintre noi nu am simţit asta? Vardy merită acel Balon de Aur că simbol pentru că trebuie să crezi, să munceşti, să lupţi până la capăt, să crezi în cel de lângă ţine; să ai un staff bun, o echipa închegată de prieteni şi oameni. Şi până una altă ei sunt, nu-i aşa, Dilly Ding, Dilly Dong, în Champions League anul acesta!

Indiferent cine va lua Balonul, noi că fani, suporteri care iubim cu adevărat fotbalul ar trebui să-i respectăm, să-i iubim pe cei ce ne fac 90 de minute să trecem prin toate sentimentele posibile. Anul asta sunt Vardy, Messi, Ronaldo, dar şi alţii cu siguranţă. Pentru fotbal!

Text de Cristian Baba.

Comments

comments